« Nu există adevăr, în
afara Adevărului. Dumnezeu singur este Adevărul. În afara lui, nu există decât
eroarea: Omnis homo mendax. (Tot omul este mincinos, Psalmul 116, 11)
Orice lucru este un
simbol, şi orice simbol are două feţe: una pozitivă întoarsă spre Dumnezeu, una
negativă întoarsă spre Satan. Manifestaţia universală, o stare a fiinţei sau o
« lume » sunt în egală măsură simboluri.
Omul căzut nu vede cu
ochiul corporal decât faţa negativă a manifestării, îndeosebi în ceea ce
priveşte lumea corporală, şi inteligenţa lui închisă în limitele mentalului nu
vede decât nişte « abstracţiuni », aspecte formale, plecând de la care se
edicică teorii abstracte, realmente eronate: ştiinţa, filosofia, literatura,
arta profană sunt în mod necesar « luciferice ».
Atunci când omul căzut
vede pâine, el spune: « Este pâine »; atunci când omul veritabil – Hristos,
Indra – vede pâine, el spune: « Acesta este Corpul meu ». Adam, în Paradisul
terestru, spune văzând-o pe Eva: « Aceasta este într-adevăr carne din carnea
mea, os din oasele mele »; omul căzut văzând o femeie o consideră o prostituată;
omul tradiţional, dacă este creştin de exemplu, o priveşte ca pe simbolul
Bisericii, Soţia Sacră a Mielului jertfit, una din ipostazele Fecioarei.
Atunci când savantul
profan analizează celula vie cu un microscop electronic, sfârşeşte prin a nu
mai vedea nimic: el se află în faţa neantului; atunci când contemplativul
priveşte o floare – cu ochiul Inimii – vede faţa lui Dumnezeu, reflecţia
formală a frumuseţii fără formă.
Cosmosul căzut prezintă
omului căzut aspectul său de inversiune în raport cu Principiul Suprem. Atunci
când paleontologul examinează straturile geologice, acestea nu-i arată decât
aspectul invers al « ontogenezei », iar mentalul său abstract construieşte o
teorie abstractă: aceasta este originea teoriilor transformiste. Cu cât
analizează mai mult, cu atata strânge lanţurile a ceea ce numeşte « evoluţie »,
cu atât mai mult îi creşte ignoranţa şi se închide în iluzia « sistemului »
său. A-l face pe om să provină dintr-o serie de fiinţe inferioare şi în cele
din urmă din vreun « atom primitiv » - sau orice altă teorie de acelaşi fel –
este o parodie şi o contrafacere a « ontogenezei » tradiţionale; ipoteticul «
atom primitiv » nu este decât o parodie a « Substanţei primordiale » (Prakriti);
« filogenia » nu este decât o parodie a înlănţuirii cauzale care leagă între
ele diferitele stări ale fiinţei, al căror element de legătură este « Purusha
», şi a cărui « permanentă actualitate » exclude orice evoluţie. Aceasta nu
este în cele din urmă decât un « punct de vedere » elaborat de un mental
ignorant, pornind de la datele empirice furnizate de aspectul negativ al
Cosmosului, prin intermediul unei ipoteze gratuite, un fel de « judecată
sintetică a priori » sau de sinteză artificială, propriu-zis « luciferică ».
« Într-adevăr, de la
Allah suntem şi la Allah ne întoarcem » (Coranul). Originea omului este Dumnezeu,
şi altă origine nu există. Originea vieţii este Cuvântul, « Viaţa şi Lumina
oamenilor », şi nu există altă origine.
Fizicianul care vede în
lumină o vibraţie electro-magnetică, sau o « undă-corpuscul », sau orice teorie
de acest fel, se înfundă în ignoranţă pe măsură ce analizează faptele şi
eşafodează teorii din ce în ce mai complicate, căci nu vinde, cu ochiul Inimii,
decât lumina creată este identică, în esenţa lui, la Lumina Necreată, căci « nu
există lumină, în afara Luminii ».”
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire