31 janvier 2017

Tierno Bokar, Despre luminile spirituale (fragment)

Într-o zi, atunci când el ne vorbea despre noţiunea de Lumină, i-am pus această întrebare:

- Tierno, câte lumini spirituale există?

- Prietene, răspunse el, nu sunt omul care a văzut toate luminile. Totuşi am să-ţi vorbesc despre trei lumini simbolice:

Prima este cea pe care o obţinem de la materie prin frecare, aducând-o în starea de ardere. Această lumină nu poate încălzi şi lumina decât un spaţiu limitat. Ea corespunde simbolic credinţei masei de indivizi puţini evoluaţi pe scara spirituală. La acest nivel, adepţii nu pot trece dincolo de imitare (taqlid) şi de literalism. Obscuritatea superstiţiei îi înconjoară, frigul neînţelegerii îi face să tremure. Ei rămân cuibăriţi într-un colţişor al tradiţiei şi acolo fac cât mai puţin zgomot posibil. Această lumină este cea care-i animă pe credincioşii aflaţi la nivelul credinţei numite sulbu (solidă).


A doua lumină este cea a soarelui. Este superioară primeia fiind mai generală şi mai puternică. Ea luminează şi încălzeşte tot ceea ce se află pe pământ. Această lumină simbolizează credinţa de nivel mediu pe calea spirituală. Ca şi soarele, împrăştie întunericul imediat ce-i stă în cale. Este o sursă de viaţă pentru toate creaturile. Ea simbolizează luminile pe care le deţin adepţii cu credinţa numită Sa’ilu (lichidă). La fel precum soarele material luminează şi încălzeşte toate fiinţele care, din acel moment, sunt înfrăţite, şi adepţii ajunşi la lumina medie văd şi tratează ca pe nişte fraţi tot ceea ce trăieşte sub soare şi-i primeşte lumina. Ei nu dispreţuiesc prima lumină, dat fiind rolul său pregătitor indispensabil, dar nu mai sunt ca nişte gâze care dansează în jurul unei flăcări şi uneori se ard în ea. Prima lumină, precum şi ceea ce ea simbolizează, poate, în funcţie de circumstanţe, să fie stinsă sau reaprinsă; poate fi transportată dintr-un loc într-altul; altfel spus, îşi poate schimba forma şi puterea, în timp ce a doua lumină rămâne fixă şi imuabilă în perenitatea ei, precum cea a soarelui. Ea va veni întotdeauna din aceeaşi sursă şi va rămâne egală sieşi de-a lungul secolelor.

A treia lumină este cea a centrului existenţei, este lumina lui Dumnezeu. Cine ar îndrăzni s-o descrie? Este un întuneric mai strălucitor decât toate luminile la un loc. Este lumina Adevărului. Cei care au fericirea de a ajunge acolo îşi pierd identitatea, devin ceea ce devine o picătură de apă căzută în fluviul Niger, sau mai degrabă într-o mare infinit mai vastă în întindere şi adâncime.

La acest nivel, Iisus a devenit Spiritul lui Dumnezeu, Moise – Interlocutorul Său, Abraham – Sfântul Său, şi în cele din urmă Muhammad – Pecetea Trimişilor Săi.


(Amadou Hâmpaté Bâ, Vie et enseignements de Tierno Bokar, p. 135-137)

Aucun commentaire: